Info Cheile Nerei

Istoric

       Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa s-a constituit în anul 1943, prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 965 şi apoi prin H.C.M. 518/1954 a fost declarată Parcul Naţional Beuşniţa. În anul 1973 prin Decizia 556 a Consiliului Popular Judeţean Caraş-Severin arealul rezervaţiei s-a extins şi asupra Cheilor Nerei şi Văii Rele. Prin ordinul 7 din 27 ianuarie 1990 al Departamentului Siliviculturii se constituie Parcul Naţional Semenic – Cheile Nerei – Beuşniţa ce cuprinde, în principal platoul Munţilor Semenic, Cheile Caraşului, Platoul Munţii Aninei, Platoul Liciovacea, Cheile Nerei – Beuşnita, Valea Mare –Ilidia. Din acest complex ce şi-a propus să protejeze ecosistemele naturale de-o frumuseţe şi un interes ştiinţific deosebit face parte şi Rezervaţia Naturală Cheile Nerei - Beuşniţa cu o suprafaţă totală de 3081,3 ha. 

       Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa s-a constituit pentru conservarea frumuseţilor naturale unice, ce constau dintr-o mare varietate de plante ierboase şi lemnoase mezoxerofile specifice climatului submediteranean, ce trebuie protejate şi conservate aşa cum sunt ele lăsate de natură. Această protejare se poate face numai printr-o acţiune concentrată a legislativului  şi administrativului.

       Astăzi, Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa se numără printre cele zece parcuri naţionale existente în ţară, prezentând elemente unicate (Cheile Nerei – cele mai lungi chei din România, Lacul Dracului, păduri seculare, etc.), habitate şi specii de interes comunitar pentru care Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa a fost declarat peisaj caracteristic dat de alternanţa înălţimilor muntoase cu culoarul Nerei şi peisajul carstic.